Da … unul dintre momentele in care chiar nu am ce face si alunec iar cu gandul la ceea ce incerc sa uit :( . Si ma gandesc cum ma voi descurca fara sa ii vad zambetul zilnic , imi ajunge unul si saptamanal daca il voi avea , da am poze dar in poze ochii lui nu stralucesc asa cum stralucesc in realitate si nu sunt atat de profunzi si nu te scufunzi in ei asa cum sunt defapt . Defecte ? Da , pt ca oricine are si accept asta dar calitatile fac sa nu le mai observ . Pentru mine e perfect asa cum e , cu tot ce are cu tot ce e . Nu il cunosc prea bine dar nu stiu de ce il iubesc uneori chiar ma gandesc si imi dau singura raspunsul : pentru ca asta e ceea ce vreau , pentru ca imi zambeste si pentru ca ma atrage . Apoi ma intreb din nou si din nou si din nou ... Pana ce realizez ca asta sunt , asta fac si chiar daca voi vrea nu ma voi schimba . Dar un singur lucru stiu … Nu poate sa plece , nu il voi lasa sau cel putin nu pot sa accept fara sa fac nimic dar sunt prea slaba si timiditatea ma invinge . Nu stiu daca voi putea vreodata sa o inving eu pe ea , sa prin curaj si macar sa ii spun buna , important e ca timiditatea nu imi poate lua un singur lucru : amintirea zambetului lui cu ajutorul caruia comunicam , in zambetul lui citeam tot .  In putinele date cand ne-am vorbit nu prea am retinut mare lucru pentru ca eram prea pierduta in ochii lui :x … Oare cand il voi putea uita ? Dar cea mai mare intrebare , il voi putea uita ? Sunt atatea intrebari si atat de putine raspunsuri . Dar totusi nu vreau sa il uit si sa nu mai simt nimic cand va trece pe langa mine pe strada intamplator , vreau doar sa raman cu amintirea , chiar daca doare nu vreau sa il uit . Confuza … acesta este cuvantul care ma descrie cel mai bine . Stiu doar un singur lucru il iubesc si sentimentele mele nu se vor opri doar pentru ca nu sunt sanse reale nu ii pot spune inimii sa se opreasca . Da , ma pot minte singura spunand ca nu il mai iubesc dar tot acelasi sentiment il voi avea cand voi trece pe langa el , deci nu va fi nici o schimbare din contra va durea si mai tare . Imi trebuie timp … cred eu dar inima spune ca timpul nu va rezolva nimic , sunt disperata si disperarea mea se transforma in lacrimi si nu stiu cum sa le opresc cum nu stiu sa opresc nici sentimentele . :(  Inima nu vrea sa admita ceea ce mintea stie deja ...